Mararul

Mararul este o planta mediteraneeana si a fost pomenita ca „planta cu efecte vindecatoare“ in celebrul „Papirus Ebers“, cea mai cuprinzatoare scriere despre plante medicinale din Egiptul Antic. In Grecia Antica era considerat un semn al bogatiei, Hippocrate il folosea pentru curatirea si ingrijirea gurii, iar soldatii isi calmau ranile cu suc de marar.

Mararul este bun cu totul. Frunzele, semintele si tulpina. Continutul in ulei volatil al mararului variaza intre 2,5-4% (in frunze si in ramurile tinere) si 3–6% in seminte. Contine cantitati apreciabile de calciu, potasiu, sulf, fier, magneziu si sodiu, vitaminele A, B si C. Uleiul volatil de marar contine intre 40–60% carvona (un puternic antioxidant specific mararului, dafinului si chimenului), substanta cu un intes efect anti-cancerigen si care neutralizeaza efectele nocive, cu potential cancerigen, din noxele existente in fumul de tigara, de exemplu.

Uleiul volatil are un puternic efect antibacterian, iar semintele mararului (denumite impropriu seminte, pentru ca in fapt sunt fructele mararului) au cea mai mare concentratie de calciu din tot regnul vegetal. 
Mărarul se recomandă în afecţiuni precum: amenoree, anorexie, boli ale căilor urinare, boli de inimă, dureri menstruale, insomnie, dar şi în dietele pentru slăbit, deoarece anumite substanţe conţinute de mărar au capacitatea de a arde grăsimile de pe abdomen.
Frunzele de mărar au cantităţi mici de estrogen - hormonul feminin care ajută la creşterea naturală a sânilor şi menţin mâinile frumoase.
Mestecă frunze şi seminţe de mărar pentru a avea o respiraţie fresh. Mai mult decât atât, seminţele au puterea de a calma dureri uşoare de cap şi de dinţi. Câteva seminţe de mărar, mestecate, îndepărtează sughiţul şi stabilesc o digestie bună.
Mărarul, per ansamblu acţionează excelent activând toate funcţiile intestinale şi are un puternic efect antispastic, stimulează apetitul şi, deoarece are un conţinut mare de potasiu, stimulează diureza.

Ghiveciul cu mărar

Pentru toate calităţile lui e necesar să-l ai la îndemână, în casă, chiar pe pervazul bucătăriei. Este mănos, creşte rapid şi te vei bucura de prospeţimea lui, în ghiveci. Trebuie plantat într-un pământ nisipos, temperatură constantă şi multă apă.
Trucuri: rupe vârfurile cât mai des, ca să-l îndeseşti, şi roteşte ghiveciul pentru ca planta să nu se încline după soare.
Avându-l la tine în bucătărie, cu siguranţă, vei consuma mai mult mărar. Cum? În salată, în amestec cu iaurt sau lapte, în sosuri sau efectiv folosit în mâncare.

Dafinul

Dafinul

Laurus nobilis (dafinul) este originar din Orientul Mijlociu, dar este răspândit în toate zonele mediteraneene înca din antichitate. Este un arbust mereu verde cu frunze usor ondulate pe margini, care se usuca si se folosesc pe post de condiment in diferite retete. Arborele de dafin în zonele calde poate sa creasca foarte inalt până la 18 metrii, dar de cele mai multe ori este cultivat sub forma unui tufis mai putin inalt. Alteori este cultivat in scop ornamental si aranjat ca atare. Dafinul este cultivat ca planta de ghiveci in zonele mai reci. Nu este o planta pretentioasa, el este foarte usor de intretinut. Perioada de crestere intensa a plantei este din primăvara pana in luna august. Tolereaza umbra si totodata suporta excelent soarele. In lipsa totala a soarelui, dafinul nu se mai dezvolta la fel de armonios si stagneaza. Adora temperaturile ridicate ale verii, 27-30 grade Celsius, dafinul fiind un iubitor de caldura. Rezistenta la inghet: pana la -7C.

Familie: Lauraceae

 

Solul

Prefera solurile nisipoase, dar si fertile, care dreneaza rapid. Substratul poate fi orice pamant de gradina, proaspat si cu o structura buna. Transplantarea se aplica rar, la 4-5 ani, dar in fiecare primavara este bine sa se inlocuiasca pamantul de la suprafata cu altul proaspat.
Perioada de inflorire: inceputul primaverii (martie-mai); Florile apar mai rar, sunt mici si de culoare galben-verzuie.Ele sunt aranjate sub forma de ciorchini. Florile sunt greu de observat, ele produc un fruct de forma unei bobite de culoare mov inchis de aproape 1 cm lungime, cu o singura samanta. Din fruct se extrag uleiuri esentiale si grase folosite in parfumerie. Fructele se culeg cand sunt maturate complet, in octombrie-noiembrie. Ele se usuca in locuri calde sau in cuptor la temperaturi mici. Se conserva in vase de sticla. Lemnul este de culoare alb-roietic, dur, greu.

Taierea 

Dafinul este o planta foarte potrivita pentru taiat si poate fi mentinut usor la forma pe care doriti sa o aiba daca il ingrijiti cum trebuie. Taieturile de mentinere a formei trebuie facute in fiecare primavara sau toamna. Prin taieri coroana plantei poate capata diferite forme (sferica, piramidala, arbustiva etc).
Pe vreme ce creste, taiati toate ramurile din partea de jos, dar pastrati-le pe cele de sus. Cand arbustul ajunge la o inaltime cu aproximativ 20 cm mai mult decat cea pe care o doriti, taiati varful copacului, si lasati pe ramurile existente numai cate 3 frunze. Asta va incuraja dezvoltarea ramurilor mici in varf, ceea ce va da aspectul de minge coroanei.
Ramurile care apar in lateral se reduc la numai 3 frunze. Cand arbustul a capatat deja forma pe care o doriti, el mai trebuie taiat numai pentru a ii mentine forma. Plantele standard au o tulpina lunga de 1 m si coroana cu diametrul de 55 cm.

Udarea

Dafinul este una dintre plantele care necesita o udare atenta si moderata; atunci cand pamantul din ghiveci se usuca la suprafata este timpul pentru o noua udare. Nu se uda niciodata in exces si nici nu se lasa apa in farfuriora ghiveciului!

Fertilizare

In perioada de crestere trebuie trebuie tratat cu o substanta nutritiva care se aseaza pe pamant.. Se pot administra ingrasaminte lichide o data la doua saptamani, aplicate pe pamantul umed, dar este de preferat ingrasamantul natural aplicat o data la doi ani, atunci cand este indicat sa i se schimbe pamantul. Eventualele buruieni care pot aparea in jurul arbustului trebuie indepartate cu mana, nu prin sapare, pentru a nu rani radacina firava.

Iernarea

Iarna dafinul trebuie protejat de vantul rece si de inghet; fiind de preferat sa fie adus intr-o incapere luminata si mai putin incalzita. Se simte mai confortabil in camere racoroase iarna. Temperatura optima in timpul iernii este de 4-8°C. Udarea se face iarna foarte rar, atat cat sa nu se usuce foarte tare pamantul, daca este tinuta la racoare. Primavara cand temperaturile cresc iar, scoateti dafinii afara. In primele doua saptamani insa acoperiti-i sau asezati-i la loc mai umbros, pana cand se vor acomoda din nou cu lumina puternica a soarelui.
Boli si daunatori: Poate fi atacat de toti daunatorii celorlalte plante de apartament, dar cu precadere de paduchele testos si paduchele lanos. Tratamentul este de durata si se poate utiliza Mospilan.
Urmariti puriceii care se fac pe frunzele dafinului si luati masuri imediat. Cel mai usor scapati de ei daca veti face o solutie de apa si sapun si stropiti zilnic frunzele pe ambele parti si apoi le stergeti cu delicatete. Repetati aceasta operatiune pana cand dispar puricii cu totul.

Frunzele dafinului

Frunzele sunt rigide, pergamentose şi au o durata de viata de 2-3 ani. Ele contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.
Frunzele se pot culege tot anul, dar cele mai bune sunt cele din iulie-august si acestea nu trebuie sa fie mai tinere de 2 ani, sa nu contina ramuri. Când sunt proaspete, frunzele sunt lucioase si de culoare verde inchis, iar uscate sunt mate si de culoare galben-verzuie.
Frunzele de dafin raspandesc un miros puternic, intepator, avand un buchet cald si aromat care se simte imediat ce frunzele sunt rupte. Cand sunt uscate, frunzele isi pastreaza aroma puternica, putand fi folosite oricand. Frunzele de dafin pot fi procurate uscate sau verzi, dar si sub forma de praf (frunze macinate), acesta din urma insa isi pierde aroma foarte repede.

Uscarea frunzelor

Frunzele proaspete de laur sunt foarte puternic aromate, dar deasemenea destul de amare; printr-un proces potrivit de uscare, amăreala este semnificant redusă, şi aroma chiar se poate înbunătăţi. După smulgerea şi sortarea manuală, frunzele sunt rapid uscate fără expunere directă la razele soarelui in locuri bine aerisite. Frunzele de laur de mare-calitate sunt uşor recunoscute nu numai după aroma lor puternică, dar deasemenea după culoarea lor verde strălucitoare. O regulă zice: Cu cât mai verde e culoarea, mai bună e calitatea. Frunzele de laur nu pot, cu toate acestea, fi stocate aşa de mult pe cât textura lor poate sugera, dar nu ar trebui stocate mai mult de un an după ce au fost smulse. De multe ori frunzele care şi-au pierdut parfumul lor, arată o nuanţă spre cafeniu şi în general au gust amar.
Frunzele de dafin trebuie uscate incet, dupa ce sunt culese, ferite de razele solare, pentru a retine uleiul aromat şi a nu-şi schimba culoarea. Daca acestea nu sunt culese la timp, se usuca pe creanga, strangandu-se. Daca sint uscate corespunzator, frunzele devin mai aromate pe masura ce se usuca. In lipsa unui borcan sau a unei cutii, frunzele pot fi puse la pastrare intr-un caiet sau o carte. Frunzele mai mari, care sunt mai inchise la culoare si lucioase, trebuie lasate mai multe zile la uscat. Astfel le dispare gustul amar, aroma pastrandu-se. Nu păstraţi frunzele de dafin mai mult de un an, întrucât se amărăsc.

Frunzele ca şi codiment

Frunzele sunt foarte apreciate in calitate de condiment. Se prelucreaza prin uscare si se folosesc in arta culinara, in condimentarea si aromatizarea diverselor mancaruri (preparate cu sos marinat), cu adjuvant in industria conservelor de carne si peste, la fabricarea otetului si lichiorurilor, etc.
Frunzele de dafin dau putere gustului de carne. Imediat inainte de a inchide focul, adauga aceasta frunza verde, uscata, care face minuni.
Frunzele de dafin sunt un ingredient “obligatoriu” la prepararea bulionului. De asemenea, sunt un component esential pentru multe sosuri cum ar fi: béchamel, sosul de paine sau pasta de tomate. Dafinul este folosit in intreaga lume in bucatariile clasice sau contemporane. Este folosit pentru a aroma orezul, mancarurile pe baza de legume. Poate fi adaugat in supe si soté-uri sau in borcanele cu muraturi. Frunzele de dafin sunt folosite chiar si la prepararea unor dulciuri, in special la creme, insa doar pentru a da aroma, fiind indepartate inainte de consumare. Deoarece este amar la gust, dafinul se dozeaza cu grija. La mancarurile fierte nu se lasa mai mult de 15 – 20 de minute, la muraturi se pun 1 – 2 frunze de borcan.
De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde şi expresia “a se culca pe lauri”. O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la jocurile Pythian Games. În plus, tot de la laur derivă şi cuvântul bacalaureat (bacă de laur) şi cel de laureat ( încununat cu lauri).
Frunzele de dafin presarate in apa in care faceti baie au un efect benefic asupra pielii, lasand-o fina si matasoasa. De asemenea, sunt recunoscute pentru faptul ca alunga insectele, fiind deseori tinute in faina pentru a tine gandacii la distanta. Deasmenea puteti alunga insectele nedorite dacă daţi foc câtorva frunze de dafin şi „afumaţi” casa;

Utilizarea terapeutica

Dafinul este legendar in ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Se utilizeaza in special frunzele ca atare sau uleilul volatil de dafin.
Dafinul reprezinta un foarte bun stimulent digestiv. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice in colici, detoxifiante. Foarte util in indigestii, balonari.
Frunzele de dafin indeparteaza raceala si gripa fiind utile in laringite, bronsite, astm si tuse. Pot fi aplicate si exterior – pe gat si piept sub forma de cataplasme sau frectie cu ulei natural in care sau macerat frunze de dafin.
Frunzele de dafin sunt de asemenea utile in febra, sinuzite, reumatism.
Asocierea cineolului cu a-terpinolul ii da proprietati antivirale. In viroze respiratorii intervine si efectul anti inflamator si mucolitic al costunolidei.
Administrare: Intern 2 – 3 grame pe zi sublingual, sau macerat 2 – 3 linguri la cana. Se pot face fumigatii, la inceput de raceala. (Fumigatiile cu dafin sunt eficiente si in alungarea insectelor.) Ca stimulent digestiv se administreaza 1 pana la 3 grame de 2, 3 ori pe zi amestecat cu miere fiind deosebit de util in indigestii, lipsa apetitului (prin lactona amara), voma, balonari si gaze. Elimina blocajele ficatului, splinei si rinichiului.

Azalee,restere,udare,ingrijire

 Cand infloreste azaleea
In mod obisnuit infloreste iarna si primavara. Mugurii floriferi se formeaza in vara precedenta (august-septembrie), dupa care planta necesita o perioada cu temperatura mai scazuta (5-8 grade Celsius), cel putin 6-8 saptamani, pentru ca, mai apoi, bobocii sa evolueze normal spre inflorire.

Udarea si cresterea azaleelor
Cresterea plantei este favorizata de caldura, 22-25°C ziua si 16-18°C noaptea. Temperatura apei folosita la udare este foarte importanta, deoarece udarea cu apa rece are drept consecinte clorozarea (ingalbenirea) frunzelor si incetinirea cresterii. Azalea necesita o udare foarte riguroasa. Azaleele sunt plante care necesita o ingrijire speciala. Totusi, cu putina atentie, cultivarea lor se poate realiza cu succes.
Aceste flori provin din zona cu climat subtropical, asemanatoare regiunilor mediteraneene, din sud-estul Asiei (China, Japonia), unde verile nu sunt toride si iernile sunt blande.
De aceea, este posibil sa vedem cele mai frumoase specimene in localitatile situate in zone apropiate de munte.
Sunt foarte pretentioase in privinta compozitiei substratului. Au nevoie de un pamant poros, fibros, hranitor si neaparat cu reactie acida. Potrivit pentru cultura lor este un amestec de turba cu pamant de frunze de fag, ace de brad si putin nisip. Apa pentru udat trebuie sa fie usor acida.
Azaleea nu suporta uscaciunea substratului si aerului. Se foloseste pe cat posibil apa de ploaie sau apa dedurizata si bine aerisita. Vara nu suporta soarele direct pentru care motiv se amplaseaza in locuri usor umbrite. Pamantul trebuie sa fie poros, permeabil, cu o buna capacitate de retinere a apei si cu un pH acid (5-5,5).
Acest sol se mentine usor umed, dar nu in exces. In perioada de vara se tin in incaperi luminoase, cu temperatura moderata, dar atentie se feresc de razele directe, puternice ale soarelui (cel mai bine, incaperi luminate cu orientare nordica sau estica). Iarna, din contra, se aleg camerele cu cea mai multa lumina (eventual cu expozitie sudica) si obligatoriu cu temperaturi de 16-18ºC, nu mai mari. Vara se pot tine in conditii de temperatura mai ridicata (20-26ºC). Zilnic se vor realiza pulverizari cu apa pe frunze (chiar si de 2 ori pe zi). Iarna insa, aceste pulverizari trebuie sa se faca mai rar sau deloc.
Daca solul este suficient de hranitor nu este nevoie sa ii fie administrate ingrasaminte. In mod obisnuit ele infloresc iarna, iar primavara, dupa trecerea florilor se pot face taieturi de ajustare a coroanei. In luna iunie, din lastarii de 1 an (varfuri) se pot realiza butasi (de maxim 10-15 cm lungime) care se pun la inradacinat in ghivece sau ladite cu turba mentinuta umeda, in locuri ferite de soare puternic.

Ingrijirea Azaleei
Principalele lucrari de ingrijire ce se acorda azaleei sunt: primavara, dupa trecerea florilor, se face transplantarea in ghivece mai mari, dar scunde, numai daca este cazul; in luna mai se fac taierile de corectie a formei plantei, eliminandu-se in primul rand florile trecute, lastarii lacomi si cei subtiri sau prost plasati; vara se uda frecvent prin pulverizare si se fertilizeaza in 3-6 etape cu solutii slabe de ingrasaminte (0,05-0,1%).

Cum se inmulteste azaleea
Plantele se reproduc prin butasire (primavara sau la sfarsitul verii) si altoire in cazul soiurilor cu un sistem radicular slab dezvoltat. Inradacinarea butasilor dureaza 6-8 saptamani.

Azalee

Genul Rhododendron sau Azalee este alcatuit din peste 850 specii salbatice si nenumarate specii hibride care incanta privirea cu buchetele de flori rosii, roz, violete sau albe. In natura se dezvolta intr-o varietate de habitate inclusiv in regiunile alpine, in cele acoperite cu paduri de conifere si foioase sau chiar in zonele tropicale.  De departe, cel mai mare numar de specii naturale si cele mai frumoase sunt native in Asia.

Pentru ca unele dintre varietatile acestei minunate plante pot fi crescute de fiecare dintre noi amintim cateva lucruri care in mod obligatoriu ar trebui sa fie cunoscute. Motivele pentru care rhododendronul este iubit sunt simple: se intretine usor, este ocolit adesea de boli si se mandreste cu un aspect care ii ofera o functie decorativa insemnata in gradina.

Rhododendronul prefera ca si in mediul sau de provenienta semiumbra sau soarele bland si pamantul de ericacee si mranita acida. Nu lasati niciodata pamantul sa se usuce complet ci udati-l la 2-5 zile atunci cand conditiile meteorologice nu aduc averse de ploaie.

Daca in timpul verii il puteti lasa fara probleme in mijlocul naturii, respectiv in gradina, iarna tine de datoria dumneavoastra sa il tineti la lumina si adapost, pe veranda sau in alta parte a casei care prezinta conditii adecvate.       

Rhododendronul este relativ usor de mutat dintr-un loc in altul, chiar atunci cand atinge dimensiuni mai mari, fiindca radacinile sale nu se adancesc adanc in sol ci se dezvolta superficial. Transplantarea se realizeaza la 2 ani catre sfarsitul lunii mai. 

Momentul potrivit pentru a curata rhododendronul este imediat dupa inflorire fiindca altfel exista riscul sa taiati florile de anul viitor.  Ingrasamantul se cuvine a fi administrat atat inainte cat si dupa inflorire, o data pe luna, sub forma de ingrasamant lichid special pentru rododendroni sau pentru orhidee.

Nu exista diferente semnificative intre rhododendron si azalee, ambele specii facand parte din acelasi gen. Ca o remarca, planta de azalee are intotdeauna o stamina si o floare cu cinci petale, pe cand rhododendronul are doua stamine si uneori mai mult de cinci petale. 

Simbolismul si codul floral al orhideelor

Dintre cele peste 30.000 de specii de orhidee exista varietati cu caracteristici foarte diferite si chiar contrastante. Cea mai populara varietate, pe langa cea de vanilie, este cea numita Agnes, dupa numele proprietarei. De la un spatiu geografic la altul, nu doar culoarea si dimensiunea au variat ci si perceptia oamenilor asupra minunatelor flori de orhidee.

In vechime, pe intreg continentul asiatic orhideea a fost considerata o floare a bucuriei, fiind intrebuintata deseori in serbarile de primavara. Pentru greci era una dintre florile fecunditatii care se ofereau mireselor la nunta. Tot grecii au fost cei care au dat florii numele sub care avea sa fie apoi cunoscuta in toata Europa. Florile de orhidee erau atat de noi si de fascinante pentru restul europenilor, incat Charles Darwin a scris doua volume despre felul lor de inmultire.

Pentru romanticii zilelor noastre orhideea este simbolul afectiunii, o reprezentare a iubirii rafinate si sofisticate. Alteori, in functie de culoare orhideea este identificata cu iubirea distrugatoare, dramatica. De pilda,  florea de culoare alba poarta mesajul dragostei pure in timp ce floarea rosie semnifica mai degraba iubirea ca pricina de suferinta.  In acelasi timp orhideea poate exprima admiratia si respectul fata de orice membru al familiei sau persoana apropiata.

Orhideea este considerata o floare a copilariei, a tineretii si a maturitatii deopotriva, exprimand respectul pentru experienta si intelepciunea celor in varsta.

Se considera ca acela care ofera in dar o orhidee face promisiunea de a-si ocroti si rasfata iubita. Asadar, este o alegere potrivita cu prilejul zilelor de 1 Martie si 8 Martie precum si in toate momentele in care dorim sa ne manifestam tandretea.

Totul despre orhidee

Orhideele sunt niste plante extrem de frumoase, dar uneori destul de greu de intretinut. Orhideele nu rezista foarte mult daca nu sunt ingrijite in mod corespunzator.
Atunci cand te hotarasti sa iti achizitionezi o orhidee, trebuie sa tii cont de faptul ca acea orhidee trebuie sa aiba boboci, daca nu chiar flori.
Ai grija cu udarea excesiva a orhideelor, intrucat apa in exces cauzeaza moartea radacinilor si ca si rezultat, planta moare. Orhideele nu ar trebui sa stea in apa, si a

r trebui ca radacinile sa aiba suficient loc sa respire. In cele din urma, orhideele
ar trebui sa fie udate doar atunci cand mediul este suficient de uscat. Orhideele specifice pot necesita o ingrijire usor diferita.
Orhideele au nevoie de suficienta lumina pentru a creste si pentru a se dezvolta in mod corespunzator. Trebuie sa intelegi mediul adevarat al orhideelor. Multe orhidee traiesc atasate de copaci si trebuie sa aiba aer in jurul radacinilor. Anumite orhidee traiesc atasate de stanci in zone uscate si aride. Anumite traiesc pe pamant.
Verifica probleme in mod regulat. Uita-te la floare cu atentie cel putin o data la doua saptamana. Daca exista insecte, inseamna ca plantele din " vecinatate" au asa ceva, asa ca incearca sa le indepartezi, folosind solutii speciale. In cazul in care nu reusesti sa indepartezi insectele, muta acele plante de langa orhideele tale.
Ghiveciul in care orhideea este pozitionata trebuie sa fie suficient de mare.
Atunci cand achizitionezi o noua planta, fie era orhidee sau nu, nu trebuie sa te concentrezi numai la florile inflorite. Nu acesta ar trebui sa fie un criteriu de selectie. Uita-te si la frunze, la radacini si la sanatatea per ansamblu a plantei.
Uda orhideea dimineata. Plantele sunt mai vulnerabile atunci cand sunt inca ude, atunci cand temperatura scade noaptea.
Trebuie sa ai rabdare cu orhideele. Gandeste-te ca poate expertii in orhidee au ucis o gramada de plante pana sa ajunga sa le inteleaga foarte bine si sa stie cum anume sa le ingrijeasca corespunzator. 

Busuioc

BUSUIOCUL (Ocimum basilicum) face parte din familia labiatelor (Lamiaceae) si este originar din Asia. La indieni este considerata planta-sacra. In Europa s-a raspandit foarte repede, si este folosit in special in zona mediteraneana.
La noi in tara este folosit in bucatarie de doar cativa ani, odata cu deschiderea restaurantelor cu specific italian. Se gaseste in comert proaspat sau uscat. Cel proaspat insa are aroma mult mai puternica si este intotdeauna recomandat in locul celui uscat.

Busuiocul este una dintre plantele care se cultiva foarte usor in ghiveci. Se inmulteste prin seminte, care se presara deasupra pamantului si se uda in primele zile din abundenta. In doar cateva zile semintele vor germina si veti avea primele plantute tinere de busuioc.

Se lasa sa creasca cativa centimetri si atunci se pot replanta si rari sau pot fi lasate in continuare asa dese, insa plantutele vor creste mai firave si intortocheate. Dupa ce cresc mai multe randuri de frunze, se pot taia varfurile plantei si ea va creste in continuare.

Se folosesc atat frunzele cat si tulpinile. Frunzele trebuie adunate inainte ca planta sa infloreasca. Cu timpul, busuiocul se va ofili. Daca doriti sa aveti mereu busuioc verde in casa, puteti planta in mai multe ghivece, la interval de 3-4 saptamani.

Busuiocul se poate folosi imediat ce este taiat, ceea ce se si recomanda. Se poate pune si la frigider cateva zile. Daca ramane insa neconsumat, se intinde pe un servetel si se lasa la uscat cateva zile, pana cand frunzele devin casante. Atunci se pune la pastrare intr-un borcan sau se toaca mai intai cu un robot de bucatarie si se pastraza deasemenea intr-un borcan cu capac. Aroma este mai slaba, dar uscat de tine in casa nici nu se compara cu cel cumparat uscat din comert la plic. Astfel uscat se poate folosi la prepararea diferitelor feluri de mancare sau poate fi folosit la prepararea unui ulei de masline aromat. Se pun cateva lingurite de busuioc uscat tocat intr-o sticluta cu ulei de masline si se poate consuma dupa o saptamana.

Daca  doriti sa il cresteti  in gradina, procedati la fel ca mai sus, dar dupa ce cresc un pic plantutele, se vor replanta in gradina, primavara, in lunile aprilie-mai. Solul trebuie sa fie afanat, iar locul ales trebuie sa fie insorit. Atentie – busuiocul, indiferent unde il cultivati, trebuie udat des, altfel se usuca. Daca ati uitat sa il udati si isi pierde vitalitatea, va recomand sa il udati imediat ce va aduceti aminte si este foarte posibil sa isi revina.

Exista mai multe specii de busuioc, cu frunze mici sau mari, diferite ca aspect si ca aroma. Exista busuioc verde, violet si rosu. Daca il cresteti in ghiveci, va recomand din acela cu frunze mici – am incercat personal si a crescut foarte bine si foarte aromat (cand cumparati seminte, vedeti ca pe plic sunt fotografii cu planta, si va veti da seama daca are frunze mici sau mari).

Busuiocul este folosit in special in bucataria italiana, la prepararea sosurilor pentru pizza si paste, a salatelor si a bruschetelor. Se foloseste in general alaturi de rosii.

In medicina, datorita uleiurilor esentiale continute, se utilizeaza in tratarea starilor de nervozitate si a crampelor stomacale. Alunga stresul si stimuleaza apetitul.